Construcția bisericii începe prin anii 1920–1922 – numită de către credincioşi mănăstire. Piatra a fost adusă de la o distanţă de 100 km, de la Cosăuţi, folosindu-se carele cu boi, iar lucrările au durat timp de 10 ani. Se spune că piatra de temelie a fost pusă de un bătrân, ajutat de copiii din sat cu vârsta de până la doisprezece ani. La punerea primei pietre la temelia bisericii s-a aprins şi prima candelă, formată dintr-un butoi mare plin cu ulei ce ardea neîncetat. În anii 1932–1933 construcţia mănăstirii continuă, care durează până în anul 1938, biserica fiind ridicată doar până la nivelul ferestrelor.

După 1944 se interzice finisarea bisericii, edificiul fiind transformat într-un depozit pentru păstrarea cerealelor. „O parte din enoriaşi priveau cu inima sângerândă la mănăstirea delăsată, alţii erau sceptici în continuitatea construcţiei, spunând, de obicei, că nu-i dat de la Domnul s-o aducă la bun sfârşit cu cele începute cândva”.

Semion Dulghieru, un vârstnic din sat, susţine că în anii 1990–1991 credincioşii împreună cu preotul-paroh din sat Leon Turtureanu au strâns o sumă de bani ca, din, în 1992 să continue lucrările de construcţie a bisericii. Astfel, s-a turnat doar tavanul altarului, construcţia bisericii reluându-se peste 10 ani.

O creştină din sat, Silvia Marcoci, aflându-se mai bine de trei ani la muncă în Italia, a agonisit o sumă de bani, pe care a decis să o investească în continuarea construcţiei bisericii, fiind ajutată de rudele apropiate (Iulea Marcoci (Babi), Angela Rusnac (Toacă), Boris Marcoci).

Silvia şi Boris Marcoci chiar din prima zi când calcă pragul bisericii sunt martorii unuii act miraculos, prin care descoperă o icoană cu chipul Mântuitorului, care ulterior este restaurată şi pusă la loc de cinste. Aceştia mărturisesc că astfel au fost încurajaţi şi au primit binecuvântarea Celui de Sus de a porni lucrările. Boris Marcoci întocmise proiectul de construcţie a clădirii de pe teritoriul mănăstirii cu arhitectul Constantin Andriuţă din oraşul Bălţi.

La 25 martie 2003 biserica a fost înregistrată la Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor ca parte componentă a Mitropoliei Moldovei[3], cu hramul Sfânta Treime.
Cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, la 17 aprilie 2004 are loc slujba la începutul lucrărilor, serviciul divin fiind oficiat de către arhimandritul Marchel (Mihăescu), împreună cu un sobor de preoţi, participând creştinii din sat şi din alte localităţi.